Numele localității datează din 1320 sub forma villa Karul („satul lui Carol”). În secolul al XIV-lea localitatea era o așezare mică, construită în jurul domeniului familiei Károlyi cu doar câteva străduțe, casele țăranilor fiind făcute din chirpici și acoperite cu trestie. Mai târziu, în secolul al XVIII-lea sunt amintiți nobilii curiali, care aveau proprietăți în oraș, așadar orașul avea deja un caracter agricol (populat în mare majoritate de iobagi și jeleri). Se dezvoltă comerțul și meșteșugurile.
În anul 1784 în oraș existau 370 de meseriași care practicau 54 de meserii și erau uniți în bresle meșteșugărești. În documentele ulterioare ale timpului, în anul 1727 își începe activitatea gimnaziul piariștilor. În 1754 contele Karolyi Ferenc înființează în oraș prima tipografie a comitatului Sătmar, iar în anul 1765 se deschide prima farmacie a orașului. În secolul al XIX-lea se continuă dezvoltarea și urbanizarea orașului. După revoluția de la 1848 orașul primește statut organizat, care intră în vigoare în anul 1876, când Hegedűs József a devenit cel dintâi primar al orașului.
(Sursă Foto: Visitcarei.ro)
În anii 1920 se constitute în oraș noi cartiere: cartierul Petrești, Tireamului, Căplenilor, Tiszlviselo-telep (str. Nicolae Iorga) cu locuințele funcționarilor din oraș. Până în secolul al XVI-lea populația orașului a fost majoritar maghiară, dar tabloul etnic se va schimba în urma colonizărilor și a mișcării populației.
Deși în perioada 1760-1919 Carei a fost centrul comitatului Sătmar, orașul a cunoscut o slabă dezvoltare industrială, menținându-și caracterul agricol până în jurul anului 1960. În urma Dictatului de la Viena de la 30 august 1940, orașul intră sub administrația Ungariei horthyste, fiind eliberat în urma Bătăliei de la Carei la 25 octombrie 1944 (Ziua Armatei Române). (Sursă: Wikipedia)
În anul 1784 în oraș existau 370 de meseriași care practicau 54 de meserii și erau uniți în bresle meșteșugărești. În documentele ulterioare ale timpului, în anul 1727 își începe activitatea gimnaziul piariștilor. În 1754 contele Karolyi Ferenc înființează în oraș prima tipografie a comitatului Sătmar, iar în anul 1765 se deschide prima farmacie a orașului. În secolul al XIX-lea se continuă dezvoltarea și urbanizarea orașului. După revoluția de la 1848 orașul primește statut organizat, care intră în vigoare în anul 1876, când Hegedűs József a devenit cel dintâi primar al orașului.
(Sursă Foto: Visitcarei.ro)
În anii 1920 se constitute în oraș noi cartiere: cartierul Petrești, Tireamului, Căplenilor, Tiszlviselo-telep (str. Nicolae Iorga) cu locuințele funcționarilor din oraș. Până în secolul al XVI-lea populația orașului a fost majoritar maghiară, dar tabloul etnic se va schimba în urma colonizărilor și a mișcării populației.
Deși în perioada 1760-1919 Carei a fost centrul comitatului Sătmar, orașul a cunoscut o slabă dezvoltare industrială, menținându-și caracterul agricol până în jurul anului 1960. În urma Dictatului de la Viena de la 30 august 1940, orașul intră sub administrația Ungariei horthyste, fiind eliberat în urma Bătăliei de la Carei la 25 octombrie 1944 (Ziua Armatei Române). (Sursă: Wikipedia)